Planul comun de acțiuni pentru Manbij din perspectiva Turciei

Analiza zilei -08.06.2018 Planul comun de acțiuni reprezintă o mare oportunitate pentru relațiile bilaterale între cele două țări și, de asemenea, o provocare pentru relațiile de după implementarea planului de acțiuni în Manbij.

Planul comun de acțiuni pentru Manbij din perspectiva Turciei

În ultimii ani au existat tensiuni între Turcia și SUA. Faptul că SUA după tentativa de lovitură de stat realizată de FETO în Turcia, nu l-a extrădat pe liderul organizației FETO, Fethullah Gulen, aflat în Pensilvanya, și a proclamat YPG, extensia siriană a organizației teroriste separatiste PKK, drept un aliat al său, susținând-o în mod deschis, a subminat și mai mult relațiile bilaterale între cele două țări. Cele 12 puncte de observare instalate de Turcia în regiunea Idlib în cadrul campaniilor Scutul Eufratului și Ramura de măslin realizate în contextul noii doctrine a Turciei privind combaterea terorismului, și procesului de la Astana, au sporit eficiența Turciei în regiune. Iar succesul în eliminarea terorismului dintr-una din cele mai importante baze ale organizației teroriste YPG, a întărit brațul Turciei și în problema regiunii Manbij.

Analiza subiectului elaborată de către cercetătorul Centrului Analitic SETA (Fundația pentru cercetări politice, economice și sociale), Can Acun.

Manbij în primii ani ai revoluției siriene s-a aflat sub controlul Armatei Siriene Libere, în 2014 însă a fost capturat de Daesh.  În 2016 SUA împreună cu Forțele Democratice Siriene, care constituie stâlpul  principal al YPG, au declanșat o operațiune în regiunea Manbij. La obiecțiile și avertismentele  Turciei, SUA promisese Turciei că după eliminarea Daesh din regiune milițiile YPG se vor retrage din nou spre est de Eufrat iar regiunea urma să fie controlată de unitățile arabe locale.  In ciuda declarațiilor  oficialilor americani că YPG s-a retras, YPG, de fapt, nu părăsise  regiunea. Iar Consiliul militar din Manbij creat de SUA funcționează ca un paravan al organizației YPG. Deși Consiliul militar din Manbij pare să fie independent, în realitate Cemil Mazlum și İsmail Derik care sunt în conducerea Consiliului au fost numiți de către PKK. În plus, mulți jurnaliști din zonă transmit că  PKK/YPG face propagandă ideologiei sale în școlile regiunii.

Un factor important care consolidează poziția Turciei în Manbij este faptul că populația locală nu salută conducerea YPG, și, într-adevăr,  mii de oameni care au fugit de persecuțiile YPG în Manbij s-au refugiat în zonele eliberate în cadrul campaniei Scutul Eufratului. Comunitatea și clanurile locale au organizat mai multe proteste împotriva recrutării forțate a tinerilor de către YPG și împotriva torturilor exercitate asupra lor.  Mișcarea Al-Kiyam, care desfășoară activități subterane și  asasinează în cadrul acestora militanții YPG, a fost, de fapt înființată și a început primele sale activități  în Manbij.

Declarațiile oficialilor turci cu privire la Manbij, după operațiunea Ramura de măslin, și pregătirile de o nouă operațiune au lansat discuții diplomatice între SUA și Turcia. În cadrul vizitei fostului secretar american de stat, Rex Tillerson, la Ankara a fost creat un grup comun turco-american, cu scopul de a ajunge la un compromis în ceea ce privieșe problema legată de Manbij. Deși procesul a fost întrerupt din cauza demisiei lui Tillerson, noul secretar de stat, Mike Pompeo, a reluat procesul în scurt timp și părțile au convenit asupra unui plan de acțiuni din 3 etape întocmit de grupul comun. Acest plan de acțiuni prevede retragerea YPG din regiune, asigurarea de către SUA și  Turcia a controlului asupra  regiunii și formarea autorităților locale din unitățile locale.

Faptul că SUA și Turcia au ajuns la un compromis în privința Manbij are potențialul de a atenua tensiunile între cei doi aliați din cadrul Alianței Nord-Atlantice și a consolida cooperarea între ei. Însă câteva puncte reprezintă o provocare majoră pentru planul comun de acțiuni precum și pentru relațiile bilaterale. În caz dacă planul nu va fi implementat adică, dacă YPG nu va părăsi Manbij, relațiile bilaterale se vor confrunta cu o nouă criză. În plus, o dispută importantă  dintre cele două părți care trebuie neapărat soluționată este ”cine sunt oamenii și organizațiile” asociate cu PKK/YPG. Un exemplu este Consiliul Militar din Manbij care în timp ce,  potrivit  afirmațiilor SUA, este independent, în practică este dirijat din Qandil. Un alt exemplu constituie prezența YPG la est de Eufrat. Din punctul de vedere al Turciei planul de acțiuni pentru Manbij trebuie să devină un plan model și trebuie implementat în toate regiunile controlate de YPG, fiindcă prezența YPG la  est de Eufrat reprezintă o amenințare pentru securitatea națională a Turciei. SUA, însă poate să se opună implementării acestui plan de acțiuni acolo. SUA ar putea fi împotriva unui astfel de scenariu îndeosebi  în zonele câmpurilor petrolifere controlate de YPG în Siria de est.  

Cu toate că faptul, că ministrul de externe Cavusoglu și secretarul de stat american Pompeo au convenit în privința regiunii Manbij, reprezintă o mare oportunitate pentru relațiile bilaterale între cele două țări, acesta, de asemenea, va rămâne o provocare pentru relațiile de după implementarea planului de acțiuni în Manbij.

 



Ştiri din aceeaşi categorie